sid3p0s

ai văzut ploaia vreodată? -da, pe faţa ta. toţi ochii verzi plâng? doar când nu-i soare. -vreau să-i văd râzând. eu vreau să-i văd plecând. -nici să nu-ţi treacă prin gând. vreau să mă întind, să prind acel nor. -nu vreau să-mi fie dor. vei veni la mine-n zbor. -mai stai un apus cu mine. voi sta un răsărit cu tine. dacă mă întind aici, te întinzi şi tu lângă mine, să uităm lumea şi să aşteptăm ploaia?

Tot acolo sunt si acum, langa fereastra unde stateam amandoi si ne uitam la stele imbratisati... pierdut in lumina lunii ce se izbeste de peretele amintirilor mele, printre petalele de trandafiri sangerii si spinii lor. Un vant milos imi sterge de pe fata lacrimile reci si le transforma in picaturi de apa. Ploua. Racoarea noptii imi ingheata fata si fiori imi strabat fiinta, dezgolindu-ma de secrete. Tristeti nedeslusite ma cuprind, dar toata durerea, din inima, din suflet, din piept, nu mai e in mine, ci in picaturile de ploaie care curg pe geam. Raman doar urme firave, asemenea unor rani inchise. Speranta e tot ce mai am si de aceea trebui

am scris cu lacrimi pe fata ta dor, tu ai suspinat si a aparut un nor intr-o buna zi, doar cu-n gand, intr-un minut, am sa ma intorc la tine mut, am sa te iau in brate si am sa te sarut cum luna si soarele vor in acelasi asternut. ochii tai imi sunt ghid pe marea sufletului... dorul meu are puterea tunetului... pe marea viselor, soaptele tale ma poarta nu stiu daca mai cred in soarta... de prea mult timp sunt plecat in regrete ma simt inecat dar de fiecare data amintirea ta m-a salvat... iubito, tu ai aripi, esti o stea cazatoare eu sunt intr-o barca pe marea nemarginita sub soare... tu stii foarte bine ce-i iubirea eu stiu do

Sunt eu frunza ta... iti scriu pentru ca vantul, m-a trezit dimineata vijelios, mi-a adus parfumul tau intr-o sticluta de dor. I-am multumit cu un suras fortat, si el a plecat mai departe multumit; el si-a facut datoria, stie ce-mi doresc, dar nu ce simt acum. Tu, vierme drag, stii ce simt acum? Nu cred. Iti imaginezi doar ca ma trezesc dimineata si ma hranesc cu roua dimineatii, ies afara in razele soarelui si apoi vorbesc cu norii ce-mi cutreiera ziua... si cand vine noaptea, spun noapte buna soarelui, el imi raspunde somnoros, mormaind si se duce in crapatura pamantului sa doarma... si apoi apare luna. Ea nu vorbeste cu mine, ea e rece, nu

Aseara, in drumul meu, am intalnit un batran copac. M-a intrebat de ce merg asa lipsit de vlaga si mahnit. I-am raspuns cu un tremur in glas: "in lume, sa-L gasesc", apoi m-a luat cu ramurile lui vanjoase si m-a asezat pe-o frunza, in fata ochilor sai patrunzatori zicand: - Povara ce o ai pe suflet te face mai batran decat mine, si eu sunt de la inceputul timpului aici; multi viermi au trecut pe aici, dar niciunul nu cauta ceva, decat dorinta de a zbura... tu asta vrei? sa fii fluture? rabdare fiule... - Nu batran copac, nu vreau sa devin un fluture ca toti ceilalti, vreau sa ma nasc iar, in desisul ierbii, si nu pe o frunza, desi mi-a fost